sighet


jambo


Varianta scurta: a fost bine.



Pentru cine are chef sa citeasca aceasta, a fost asa:



Am plecat din Beius 7 persoane (Raspop a stat in portbagaj ;). De la Oradea am ramas 5 (ce normal!!). pana in jud Maramures nu a fost nimic interesant, dar de cum am intrat in acest judet, Florina ne-a introdus repede in peisaj . Astfel, am admirat casele (a se citi vile) din Certeze...si ne-am dezmortit putin picioarele la cimitirul vesel din Sapanta. In afara de Florina nici unul dintre noi nu a mai fost pe acolo, asa ca am tinut mult sa vedem rapid aceste puncte de atractie turistica. Pe serpentine aproape ca ne-a fost rau, dar privelistea era superba, asa ca aproape ca nu ne-am dat seama...cam aceasta a fost introducerea (a durat cam 5 ore).
In Sighet am ajuns cam tarziu,deci am mancat in graba si am plecat toti la Sarasau la biserica. Acolo ne-am spus fiecare marturia, fratii s-au rugat pentru noi si au facut colecta (tot pentru noi). Apoi am plecat toti la Sighet la biserica; aici am si cantat si le-am pus ambele prezentari video - a durat mai mult de o ora pana am terminat de prezentat..dar fratii au avut multa rabdare.. .apoi, in timpul care a mai ramas, a predicat Raspop. Si la aceasta biserica s-au rugat pentru noi si au strans colecta.
M-a incurajat mult sa vad deschiderea bisericii, felul cum ne-a primit, si cum s-au rugat pentru noi..chiar m-am simtit binecuvantata sa fiu acolo. Am ramas uimita de cat s-a strans in aceste 2 biserici, relativ mici: 1500 lei.
Apoi am mancat la bunica Florinei, am incercat sa vedem Tisa, dar nu ne-a iesit..si am plecat (cam tarziu, din cate aveam sa ne dam seama mai incolo).
Drumul spre TM a fost interesant...mai ales soseaua - a fost plina de...chestii... nu puteai sa te plictisesti...sau sa dormi...Ne-a oprit politia de 2 ori, fara incidente...Pana la Oradea a fost mai lung drumul, dup-aia a a fost mai ok, eram in zona...
As zice si ora la care am ajuns, dar nu ma pot hotari daca sa zic ora cand am intrat in TM sau ora cand m-am dat jos din masina...

Multumim mult ca v-ati rugat pentru noi...am simtit acest lucru.

Kwa heri






- claudia -

Neatza!!



De ieri dupa-amiaza m-am trezit ca port in inima mea multe,mai bine zis, muuuuuulte ingrijorari legate vara asta, de locurile in care voi merge, de lucrurile pe care trebuie sa le fac si nu voi avea timp sa le fac, plecarea care se apropie atat de repede..., si chiar si azi-noapte m-am trezit de cateva ori chinuita de framantari. Dimineata, infranta de ganduri m-am refugiat in Cuvant, cautand cu nesatz ceva promisiuni care sa ma reasigure de Atotputernicia si Suveranitatea Domnului in si peste viata mea! (Un detaliu: in dimineatza asta toate lucrurile erau obsesiv de albastre: prosopul din baie, sticla de pe masa din bucatarie, punga cu cereale, tricoul cu care urma sa ma imbrac...si ma asteptam ca intr-un fel, culoare asta sa insemne ceva pentru mine azi, desi foerte rar mi se intampla sa asociez lucrurile in felul asta!!)
Am deschis in Ieremia, citind la rand, si Il aud pe Domnul: 'N-am facut Eu minuni mari si semne nemaipomenite pentru voi cand v-am scos din Egipt??'...apoi: 'Eu voi revigora/ reinprospata pe cel impovarat si voi implini nevoile celui sleit de puteri!' Mi-am surprins apoi inima laudandu-l pe Domnul pt promisiunile Lui, in timp ce mintea mea parca striga: Bine,bine, cred ca acum e timpul pt o minune, nu??
Dau sa inchi Biblia, si exact imediat dupa coperta cartonata vad un plic albastru!! Deschid, crezand ca am uitat de el de la ziua mea( acum 4 luni...cat de uituc tre sa fii) si citesc definitiile Succesul scrise pe felicitare: sa mergi mai departe chiar daca risti, sa ai curajul sa nu renunti, sa iti gasesti bucuria in tot ce faci...iar cand deschid, in felicitare, impreuna cu mesajul: O Mica incurajare pt a a merge mai departe...In Africa', gasesc o suma rotunda si nu nesemnificativa de bani!! Nu am cuvinte sa va descriu nici bucuria, nici inaltimea pe care am atins-o in sariturile mele de bucurie!!


Povestindu-i Melindei, m-a incurajat sa va povestesc experienta asta, si poate putem fi cu totii mai incurajati sa-l credem pe Domnul pe Cuvant!!


Manuela




...in aceasta perioada noi ca si echipa prezentam proiectul de misiune in diferite locuri, asteptand sa vedem oameni care se lasa sensibilizati si isi doresc sa o rupa cu nepasarea si sa apese butonul de actiune...de cele mai multe ori avem ocazia sa vedem astfel de oameni...dar cine ar fi zis ca si copiii ar putea sa ia hotararea sa se implice...?!


...in urma cu cateva luni am primit un telefon, una dintre fetele care se ocupa de grupa mijlocie de copii de la biserica mea, m-a intrebat daca as putea sa merg sa le spun copiilor despre misiunea de anul trecut si despre misiunea de anul acesta...si am acceptat bucuroasa...asa ca m-am pregatit cu tot felul de lucruri africane, cu poze si steaguri...care sa le capteze atentia si sa ii faca receptivi...

..m-au ascultat si mi-au pus tot felul de intrebari, s-au rugat pentru mine si pentru copiii din Africa si mi-au promis ca o sa ma pastreze in rugaciunile lor...si o sa isi faca o pusculita in care o sa puna bani in fiecare duminica, pentru copiii din Africa...


...ieri m-au chemat sa merg la grupa lor sa imi inmaneze pusculita cu bani, si una dintre invatatoare mi-a spus ca in loc de o pusculita voi primi doua pusculite, unul dintre baietei de la grupa s-a hotarat sa isi doneze toata pusculita pentru copiii din Africa, asa ca intr-o duminica dimineata a venit la biserica si a adus pusculita lui plina de monede [ de la lei,euro, forinti pana la dinari sarbesti din 1984]


...am ramas coplesita si fara cuvinte, m-am dus sa vorbesc cu el si nu mai imi gaseam ideile, am avut si emotii....Raul era eroul meu ...dovada ca inca se mai poate, inca mai este speranta si dovada ca Dumnezeu se foloseste de oricine isi doreste sa se puna la dispozitia Lui.


...i-am spus “multumesc pentru ca ti-ai dat pusculita!” mi-a raspuns: “placerea este de partea mea!”



Lavi :)

Abonați-vă la: Postări (Atom)