God is the heart of mission

Joi-23 iulie

Azi am fost la copii in Kibera…o experienta noua! Cand am ajuns acolo,copiii se adunasera cantand in cor cantarea:”How are you,muzungu(alb)?”

Am predat la scoala la copii lectii biblice,impletite cu multe cantari,asa cum bine ne-am dat seama ca le place.La intrebarea :”ce este Acela PACAT?” o fetita a raspuns:”PACAT este atunci cand furi zaharul mamei tale din bucatarie! “J Am cantat “Father Abraham” ,care are muuulte semne,si mai spre sfarsitul cantarii mi-am dat seama brusc ca am sa le mai scurtez, (pentru cei care cunoasteti cantarea stiti ce potential are aceasta sa ridice praful in aer,cu un numar substantial de copiii in floarea energiei.),nu de alta dar o armata de praf imi penetra parul din nas care cadea la pamanat precum iarba in locul unde aterizeaza elicopterul.

Am profitat de ocazie caci copiilor le place expresivitatea ca sa ne lasam faţa libera sa isi foloseasca toti muschii de expresie,antrenandu-i sa tina o lectie biblica cat mai pe intelesul lor.Erau asa cuminiti la lectie,dragii de ei ca ouale in cofrag inainte sa le pui in tigaie in ulei incins.Insa de indata ce am iesit din clasa afara la joc,parca erau ca uleiul incins cand ajunge un strop de apa la el : sareau in toate partile uniform de haotic astfel incat se creau mici tornade de prafalau rosu ca pixu asta,cu care scriu :D

La pranz au mancat “ugali”(ruda cu mamaliga noastra) cu “sucumariki”(ceva ierburi)….care am mancat si noi cu alta ocazie si localnici spun despre aceasta mancare ca e una de baza fiindca iti confera cea mai multa energie.Am ajuns ulterior sa numim asta :” Redbull-ul lor” J

In timp ce ma jucam cu copiii, am inceput sa ma simt ca-mi cresc cârcei creti si devin un ciorchine de strugure in toate drepturile: cu 5-6 copiii pe o mana si 6 si pe cealalta.

Copiii sunt instrumentul prin care Dumnezeu ne lasa sa revarsam toate resursele de dragoste pe care le putem avea.Totusi,ultimul lucru pe care as vrea sa il fac este (metaforic vorbind) sa-i bag pe toti intr-o incapere ca si sarmalele si sa ii spal din plin cu furtunul dragostei ,cand de fapt in schimb fiecare are nevoie sa fie luat in parte si “spalat cu iubire”in parte,sa-I tii mânuţa in a ta , sa i-o speli ,sa simta ca pentru un interval scurt de timp este beneficiarul intregii tale atentii.

Vrem ca Dumnzeu sa isi ia slava din tot ce se face aici.iar atunci cand privirile oamenilor se impotmolesc asupra noastra ca suntem “muzungu”,noi sa fim ca o rampa care sa redirectionam totul spre Dumnezeu.El inca are material bun de lucru aici,in slum. Multumim pentru rugaciuni.

Miha

Joi…lucrarea in slum merge,cu ajutorul Domnului…vedem minuni cum se petrec sub ochii nostrii,oameni care se deschid ,oameni care sufera de malarie ,dar nu vor sa ne rugam pentru vindecarea lor,ci vor sa multumeasca Lui Dumnezeu pentru copiii care sunt sanatosi…cand intalnesti oameni ca si acestia,nu poti decat sa ramai in uimire, in smerenie, ascultand cu cata credinta vorbesc despre vietile lor,ochii lor sclipesc de speranta care le-a mai ramas pe langa o viata plina de boala,necaz si durere…

Rugati-va pentru ca Domnul sa mangaie inimi prin noi,sa aduca bucurie si speranta mai departe in vietiile oamenilor din Kibera.

Bwona asefiwe!(Praise the Lord)

Ani

Jambo!!

Ziua 1:

Dupa un drum lung de la Timisoara la Bucuresti, am zburat de la Bucuresti la Istambul si mai apoi Istambul-Nairobi.Cu toata oboseala Domnul ne-a binecuvantat cu niste peisaje superbe si cu un peisaj foarte foarte colorat care in mica masura a descris frumusetea Creatorului nostru.

Am ajuns in Kenya,ne-am luat vizele si iesind din aeroport am fost intampinati de un microbuz care trebuia sa ne duca la tinerii din biserica ce ne asteptau.Bagajele noastre au fost puse undeva deasupra microbuzului fara sa fie legate cu nimic asa ca tot glumeam ca poate ramanem fara ele.

Pastorul Fred impreuna cu tinerii ne-au asteptat la cineva acasa unde am fost serviti cu ceai(asta se intampla la 3 dimineata) si am avut un timp de inchinare si apoi partasie impreuna.Primul contact cu oamenii credinciosi de aici a lasat in inima noastra sentimente adanci si felul in care ne-au asteptat si au fost gata sa sacrifice o noapte pentru noi ne-a impresionat.

Am ramas in noaptea aia la familia care ne-a primit si dupa un somn de 2 ore a trebuit sa fim fresh pentru a merge in slum.Cartierul in care ne aflam era unul foarte frumos,cu case ingrijite si vegetatie specifica zonei,dar la 5 minute departare am patruns intr-o lume cu totul diferita.Primul contact a fost cu biserica.Copiii au prins de veste ca am ajuns si au venit sa ne salute.

Apoi am plecat in recunoastere prin slum,pe echipe.Pamantul rosu a inceput sa ni se lipeasca de incaltaminte,mirosul specific slumului : carbuni arzand pentru a face focul,peste prajit .Pamantul rosu cu greu se mai zarea in unele locuri in care gunoaiele sunt ca la ele acasa.

Copiii din slum ne intampinau cu "How are you?"

Mizeria din slum sau conditiile rele nu ii impiedica insa pe credinciosi sa fie primitori,plini de bucurie si prietenosi.in mijlocul mizeriei am vazut oameni cu bucuria mantuirii in inima.

Spre seara am ajuns in locul in care vom sta,o cabana aflata langa parcul national Nairobi.Apa era usor rece,toaletele aminteau de cele turcesti dar peisajul din jurul cabanei compenseaza asa de mult totul facandu-ne sa ne simtim in Africa si totodata ca acasa.

Ziua 2:

O dimineata superba cu soare,am plecat spre Tumaini Church . Felul lor de inchinare cu totul diferit de al nostru,dar atat de sincer si plin de bucurie (mai ales stiind conditia lor materiala) ne-a impresionat si ne-a umplut de bucurie si am putut sa ne inchinam impreuna cu ei.Am stat la biserica pana pe la ora 3 timp in care cativa dintre cei din biserica au cantat aproape in continuu.Bucuria cu care cantau si se rugau erau parca rupte de realitatea de afara.

Spre seara ne-am intors la cabana nostra .Anul asta datorita banilor ne-am hotarat ca nu mergem in safari,dar Domnul a adus safari-ul la noi,asa ca am fost vizitati de girafe.

Ziua 3:

A ajuns a doua echipa cu ajutorul Domnului ,iar cei care deja eram aici am plecat in slum.Ne-am impartit in 2 echipe.O parte au mers in Kibera la Biserica Tumaini iar ceilalti intr-o alta biserica din Kibera "Tabernacle of Witness" .

Am lucrat cu copiii,am mers in vizite la fratii din biserica si in toate astea am stiut ca Domnul e alaturi de noi si ca avem oameni care ne sustin si care lupta pentru noi de pe genunchi.