WWW.MISSIONKENYA.COM

Joi-23 iulie



Azi am fost la copii in Kibera…o experienta noua! Cand am ajuns acolo,copiii se adunasera cantand in cor cantarea:”How are you,muzungu(alb)?”

Am predat la scoala la copii lectii biblice,impletite cu multe cantari,asa cum bine ne-am dat seama ca le place.La intrebarea :”ce este Acela PACAT?” o fetita a raspuns:”PACAT este atunci cand furi zaharul mamei tale din bucatarie! “J Am cantat “Father Abraham” ,care are muuulte semne,si mai spre sfarsitul cantarii mi-am dat seama brusc ca am sa le mai scurtez, (pentru cei care cunoasteti cantarea stiti ce potential are aceasta sa ridice praful in aer,cu un numar substantial de copiii in floarea energiei.),nu de alta dar o armata de praf imi penetra parul din nas care cadea la pamanat precum iarba in locul unde aterizeaza elicopterul.

Am profitat de ocazie caci copiilor le place expresivitatea ca sa ne lasam faţa libera sa isi foloseasca toti muschii de expresie,antrenandu-i sa tina o lectie biblica cat mai pe intelesul lor.Erau asa cuminiti la lectie,dragii de ei ca ouale in cofrag inainte sa le pui in tigaie in ulei incins.Insa de indata ce am iesit din clasa afara la joc,parca erau ca uleiul incins cand ajunge un strop de apa la el : sareau in toate partile uniform de haotic astfel incat se creau mici tornade de prafalau rosu ca pixu asta,cu care scriu :D

La pranz au mancat “ugali”(ruda cu mamaliga noastra) cu “sucumariki”(ceva ierburi)….care am mancat si noi cu alta ocazie si localnici spun despre aceasta mancare ca e una de baza fiindca iti confera cea mai multa energie.Am ajuns ulterior sa numim asta :” Redbull-ul lor” J

In timp ce ma jucam cu copiii, am inceput sa ma simt ca-mi cresc cârcei creti si devin un ciorchine de strugure in toate drepturile: cu 5-6 copiii pe o mana si 6 si pe cealalta.

Copiii sunt instrumentul prin care Dumnezeu ne lasa sa revarsam toate resursele de dragoste pe care le putem avea.Totusi,ultimul lucru pe care as vrea sa il fac este (metaforic vorbind) sa-i bag pe toti intr-o incapere ca si sarmalele si sa ii spal din plin cu furtunul dragostei ,cand de fapt in schimb fiecare are nevoie sa fie luat in parte si “spalat cu iubire”in parte,sa-I tii mânuţa in a ta , sa i-o speli ,sa simta ca pentru un interval scurt de timp este beneficiarul intregii tale atentii.

Vrem ca Dumnzeu sa isi ia slava din tot ce se face aici.iar atunci cand privirile oamenilor se impotmolesc asupra noastra ca suntem “muzungu”,noi sa fim ca o rampa care sa redirectionam totul spre Dumnezeu.El inca are material bun de lucru aici,in slum. Multumim pentru rugaciuni.

Miha



Joi…lucrarea in slum merge,cu ajutorul Domnului…vedem minuni cum se petrec sub ochii nostrii,oameni care se deschid ,oameni care sufera de malarie ,dar nu vor sa ne rugam pentru vindecarea lor,ci vor sa multumeasca Lui Dumnezeu pentru copiii care sunt sanatosi…cand intalnesti oameni ca si acestia,nu poti decat sa ramai in uimire, in smerenie, ascultand cu cata credinta vorbesc despre vietile lor,ochii lor sclipesc de speranta care le-a mai ramas pe langa o viata plina de boala,necaz si durere…

Rugati-va pentru ca Domnul sa mangaie inimi prin noi,sa aduca bucurie si speranta mai departe in vietiile oamenilor din Kibera.

Bwona asefiwe!(Praise the Lord)

Ani

Jambo!!

Ziua 1:

Dupa un drum lung de la Timisoara la Bucuresti, am zburat de la Bucuresti la Istambul si mai apoi Istambul-Nairobi.Cu toata oboseala Domnul ne-a binecuvantat cu niste peisaje superbe si cu un peisaj foarte foarte colorat care in mica masura a descris frumusetea Creatorului nostru.

Am ajuns in Kenya,ne-am luat vizele si iesind din aeroport am fost intampinati de un microbuz care trebuia sa ne duca la tinerii din biserica ce ne asteptau.Bagajele noastre au fost puse undeva deasupra microbuzului fara sa fie legate cu nimic asa ca tot glumeam ca poate ramanem fara ele.

Pastorul Fred impreuna cu tinerii ne-au asteptat la cineva acasa unde am fost serviti cu ceai(asta se intampla la 3 dimineata) si am avut un timp de inchinare si apoi partasie impreuna.Primul contact cu oamenii credinciosi de aici a lasat in inima noastra sentimente adanci si felul in care ne-au asteptat si au fost gata sa sacrifice o noapte pentru noi ne-a impresionat.

Am ramas in noaptea aia la familia care ne-a primit si dupa un somn de 2 ore a trebuit sa fim fresh pentru a merge in slum.Cartierul in care ne aflam era unul foarte frumos,cu case ingrijite si vegetatie specifica zonei,dar la 5 minute departare am patruns intr-o lume cu totul diferita.Primul contact a fost cu biserica.Copiii au prins de veste ca am ajuns si au venit sa ne salute.

Apoi am plecat in recunoastere prin slum,pe echipe.Pamantul rosu a inceput sa ni se lipeasca de incaltaminte,mirosul specific slumului : carbuni arzand pentru a face focul,peste prajit .Pamantul rosu cu greu se mai zarea in unele locuri in care gunoaiele sunt ca la ele acasa.

Copiii din slum ne intampinau cu "How are you?"

Mizeria din slum sau conditiile rele nu ii impiedica insa pe credinciosi sa fie primitori,plini de bucurie si prietenosi.in mijlocul mizeriei am vazut oameni cu bucuria mantuirii in inima.

Spre seara am ajuns in locul in care vom sta,o cabana aflata langa parcul national Nairobi.Apa era usor rece,toaletele aminteau de cele turcesti dar peisajul din jurul cabanei compenseaza asa de mult totul facandu-ne sa ne simtim in Africa si totodata ca acasa.

Ziua 2:

O dimineata superba cu soare,am plecat spre Tumaini Church . Felul lor de inchinare cu totul diferit de al nostru,dar atat de sincer si plin de bucurie (mai ales stiind conditia lor materiala) ne-a impresionat si ne-a umplut de bucurie si am putut sa ne inchinam impreuna cu ei.Am stat la biserica pana pe la ora 3 timp in care cativa dintre cei din biserica au cantat aproape in continuu.Bucuria cu care cantau si se rugau erau parca rupte de realitatea de afara.

Spre seara ne-am intors la cabana nostra .Anul asta datorita banilor ne-am hotarat ca nu mergem in safari,dar Domnul a adus safari-ul la noi,asa ca am fost vizitati de girafe.

Ziua 3:

A ajuns a doua echipa cu ajutorul Domnului ,iar cei care deja eram aici am plecat in slum.Ne-am impartit in 2 echipe.O parte au mers in Kibera la Biserica Tumaini iar ceilalti intr-o alta biserica din Kibera "Tabernacle of Witness" .

Am lucrat cu copiii,am mers in vizite la fratii din biserica si in toate astea am stiut ca Domnul e alaturi de noi si ca avem oameni care ne sustin si care lupta pentru noi de pe genunchi.

sighet


jambo


Varianta scurta: a fost bine.



Pentru cine are chef sa citeasca aceasta, a fost asa:



Am plecat din Beius 7 persoane (Raspop a stat in portbagaj ;). De la Oradea am ramas 5 (ce normal!!). pana in jud Maramures nu a fost nimic interesant, dar de cum am intrat in acest judet, Florina ne-a introdus repede in peisaj . Astfel, am admirat casele (a se citi vile) din Certeze...si ne-am dezmortit putin picioarele la cimitirul vesel din Sapanta. In afara de Florina nici unul dintre noi nu a mai fost pe acolo, asa ca am tinut mult sa vedem rapid aceste puncte de atractie turistica. Pe serpentine aproape ca ne-a fost rau, dar privelistea era superba, asa ca aproape ca nu ne-am dat seama...cam aceasta a fost introducerea (a durat cam 5 ore).
In Sighet am ajuns cam tarziu,deci am mancat in graba si am plecat toti la Sarasau la biserica. Acolo ne-am spus fiecare marturia, fratii s-au rugat pentru noi si au facut colecta (tot pentru noi). Apoi am plecat toti la Sighet la biserica; aici am si cantat si le-am pus ambele prezentari video - a durat mai mult de o ora pana am terminat de prezentat..dar fratii au avut multa rabdare.. .apoi, in timpul care a mai ramas, a predicat Raspop. Si la aceasta biserica s-au rugat pentru noi si au strans colecta.
M-a incurajat mult sa vad deschiderea bisericii, felul cum ne-a primit, si cum s-au rugat pentru noi..chiar m-am simtit binecuvantata sa fiu acolo. Am ramas uimita de cat s-a strans in aceste 2 biserici, relativ mici: 1500 lei.
Apoi am mancat la bunica Florinei, am incercat sa vedem Tisa, dar nu ne-a iesit..si am plecat (cam tarziu, din cate aveam sa ne dam seama mai incolo).
Drumul spre TM a fost interesant...mai ales soseaua - a fost plina de...chestii... nu puteai sa te plictisesti...sau sa dormi...Ne-a oprit politia de 2 ori, fara incidente...Pana la Oradea a fost mai lung drumul, dup-aia a a fost mai ok, eram in zona...
As zice si ora la care am ajuns, dar nu ma pot hotari daca sa zic ora cand am intrat in TM sau ora cand m-am dat jos din masina...

Multumim mult ca v-ati rugat pentru noi...am simtit acest lucru.

Kwa heri






- claudia -

Neatza!!



De ieri dupa-amiaza m-am trezit ca port in inima mea multe,mai bine zis, muuuuuulte ingrijorari legate vara asta, de locurile in care voi merge, de lucrurile pe care trebuie sa le fac si nu voi avea timp sa le fac, plecarea care se apropie atat de repede..., si chiar si azi-noapte m-am trezit de cateva ori chinuita de framantari. Dimineata, infranta de ganduri m-am refugiat in Cuvant, cautand cu nesatz ceva promisiuni care sa ma reasigure de Atotputernicia si Suveranitatea Domnului in si peste viata mea! (Un detaliu: in dimineatza asta toate lucrurile erau obsesiv de albastre: prosopul din baie, sticla de pe masa din bucatarie, punga cu cereale, tricoul cu care urma sa ma imbrac...si ma asteptam ca intr-un fel, culoare asta sa insemne ceva pentru mine azi, desi foerte rar mi se intampla sa asociez lucrurile in felul asta!!)
Am deschis in Ieremia, citind la rand, si Il aud pe Domnul: 'N-am facut Eu minuni mari si semne nemaipomenite pentru voi cand v-am scos din Egipt??'...apoi: 'Eu voi revigora/ reinprospata pe cel impovarat si voi implini nevoile celui sleit de puteri!' Mi-am surprins apoi inima laudandu-l pe Domnul pt promisiunile Lui, in timp ce mintea mea parca striga: Bine,bine, cred ca acum e timpul pt o minune, nu??
Dau sa inchi Biblia, si exact imediat dupa coperta cartonata vad un plic albastru!! Deschid, crezand ca am uitat de el de la ziua mea( acum 4 luni...cat de uituc tre sa fii) si citesc definitiile Succesul scrise pe felicitare: sa mergi mai departe chiar daca risti, sa ai curajul sa nu renunti, sa iti gasesti bucuria in tot ce faci...iar cand deschid, in felicitare, impreuna cu mesajul: O Mica incurajare pt a a merge mai departe...In Africa', gasesc o suma rotunda si nu nesemnificativa de bani!! Nu am cuvinte sa va descriu nici bucuria, nici inaltimea pe care am atins-o in sariturile mele de bucurie!!


Povestindu-i Melindei, m-a incurajat sa va povestesc experienta asta, si poate putem fi cu totii mai incurajati sa-l credem pe Domnul pe Cuvant!!


Manuela




...in aceasta perioada noi ca si echipa prezentam proiectul de misiune in diferite locuri, asteptand sa vedem oameni care se lasa sensibilizati si isi doresc sa o rupa cu nepasarea si sa apese butonul de actiune...de cele mai multe ori avem ocazia sa vedem astfel de oameni...dar cine ar fi zis ca si copiii ar putea sa ia hotararea sa se implice...?!


...in urma cu cateva luni am primit un telefon, una dintre fetele care se ocupa de grupa mijlocie de copii de la biserica mea, m-a intrebat daca as putea sa merg sa le spun copiilor despre misiunea de anul trecut si despre misiunea de anul acesta...si am acceptat bucuroasa...asa ca m-am pregatit cu tot felul de lucruri africane, cu poze si steaguri...care sa le capteze atentia si sa ii faca receptivi...

..m-au ascultat si mi-au pus tot felul de intrebari, s-au rugat pentru mine si pentru copiii din Africa si mi-au promis ca o sa ma pastreze in rugaciunile lor...si o sa isi faca o pusculita in care o sa puna bani in fiecare duminica, pentru copiii din Africa...


...ieri m-au chemat sa merg la grupa lor sa imi inmaneze pusculita cu bani, si una dintre invatatoare mi-a spus ca in loc de o pusculita voi primi doua pusculite, unul dintre baietei de la grupa s-a hotarat sa isi doneze toata pusculita pentru copiii din Africa, asa ca intr-o duminica dimineata a venit la biserica si a adus pusculita lui plina de monede [ de la lei,euro, forinti pana la dinari sarbesti din 1984]


...am ramas coplesita si fara cuvinte, m-am dus sa vorbesc cu el si nu mai imi gaseam ideile, am avut si emotii....Raul era eroul meu ...dovada ca inca se mai poate, inca mai este speranta si dovada ca Dumnezeu se foloseste de oricine isi doreste sa se puna la dispozitia Lui.


...i-am spus “multumesc pentru ca ti-ai dat pusculita!” mi-a raspuns: “placerea este de partea mea!”



Lavi :)




...
cand Dumnezeu se ridica in picioare si lupta pentru noi...asta este fraza care ilustreaza cel mai bine inceputul lucrarii de misiune internationala in viata mea...si dupa anul trecut in care practic Dumnezeu mi-a demonstrat ca este Viteazul care se lupta pentru mine, cel care apara pricina sufletului meu...ma asteptam ca anul aceasta sa imi dea alta incurajare..alte cuvinte de care sa ma agat...dar continui sa stau in dependenta de bratul Sau puternic, de biruinta ce vine cand El se lupta pentru mine...si asta este un lucru bun, cred ca voi pastra imaginea si realitatea Viteazului ce lupta pentru mine pentru totdeauna...nu scrie niciunde ca trebuie sa se schimbe o data cu proiectele de misiune...nu?
...ei bine, sambata seara, Dumnezeu s-a ridicat din nou in picioare ca sa il vada bine si ochii mei obositi si sufletul apasat.
..dupa cateva saptamani de atac din interior in grupul nostru, dupa zile de tulburare in care nu mai stiam ce sa cred...si ma gandeam oare cum o sa fie cu 33 de oameni in Africa...Dumnezeu s-a ridicat in picioare si mi-a spus inca o data ca El este in control, ca nu ii scapa nici un detaliu si El stie mai bine ce are de facut ...si nu ii problema mea sa ma ingrijorez...mi-a confirmat inca o data ca El este la carma lucrarii noastre, ca El ne sustine.
...prezenta Lui Dumnezeu in seara de sambata, la intalnirea de tineret a fost elementul care a facut diferenta si ne-a inoit credinta si speranta a inceput sa aiba din nou valori pozitive in crestere...



Lavi :)