...in aceasta perioada noi ca si echipa prezentam proiectul de misiune in diferite locuri, asteptand sa vedem oameni care se lasa sensibilizati si isi doresc sa o rupa cu nepasarea si sa apese butonul de actiune...de cele mai multe ori avem ocazia sa vedem astfel de oameni...dar cine ar fi zis ca si copiii ar putea sa ia hotararea sa se implice...?!
...in urma cu cateva luni am primit un telefon, una dintre fetele care se ocupa de grupa mijlocie de copii de la biserica mea, m-a intrebat daca as putea sa merg sa le spun copiilor despre misiunea de anul trecut si despre misiunea de anul acesta...si am acceptat bucuroasa...asa ca m-am pregatit cu tot felul de lucruri africane, cu poze si steaguri...care sa le capteze atentia si sa ii faca receptivi...
..m-au ascultat si mi-au pus tot felul de intrebari, s-au rugat pentru mine si pentru copiii din Africa si mi-au promis ca o sa ma pastreze in rugaciunile lor...si o sa isi faca o pusculita in care o sa puna bani in fiecare duminica, pentru copiii din Africa...
...ieri m-au chemat sa merg la grupa lor sa imi inmaneze pusculita cu bani, si una dintre invatatoare mi-a spus ca in loc de o pusculita voi primi doua pusculite, unul dintre baietei de la grupa s-a hotarat sa isi doneze toata pusculita pentru copiii din Africa, asa ca intr-o duminica dimineata a venit la biserica si a adus pusculita lui plina de monede [ de la lei,euro, forinti pana la dinari sarbesti din 1984]
...am ramas coplesita si fara cuvinte, m-am dus sa vorbesc cu el si nu mai imi gaseam ideile, am avut si emotii....Raul era eroul meu ...dovada ca inca se mai poate, inca mai este speranta si dovada ca Dumnezeu se foloseste de oricine isi doreste sa se puna la dispozitia Lui.
...i-am spus “multumesc pentru ca ti-ai dat pusculita!” mi-a raspuns: “placerea este de partea mea!”
Lavi :)
Trimiteți un comentariu